Tip: Reabilitare / Conversie | Status: Concurs | Localizare: UK | 2026
Echipa: Șerban Ariana-Iuliana, Marinescu Alexandra-Gabriela, Pătrașcu Elena-Ioana
Context:
Proiectul propune transformarea Forturilor Maunsell într-o așezare rezilientă, bazată pe reutilizarea structurilor existente și pe un sistem modular inspirat din arhitectura navală. Conceptul îmbină locuirea individuală cu viața comunitară, într-un ansamblu autosuficient adaptat mediului extrem, unde tehnologia și spiritul colectiv susțin un nou mod de locuire.
Nucleul conceptului este reutilizarea radicală a structurilor industriale existente din oțel, peste care este integrat un sistem modular inovator. Am dezvoltat un „schelet” replicabil, inspirat de anatomia maritimă, alcătuit dintr-o rețea de nervuri din lemn și grinzi transversale care imită cadrul structural al unei nave. Această structură organică este protejată de o carcasă realizată din polimer armat cu fibre (FRP – Fiber-Reinforced Polymer), un material ultrarezistent, durabil și ușor, care învelește „prorele navei” montate strategic pe fiecare turn.
Rezultatul este un sistem sustenabil de locuire bazat pe componente modulare, ușor de asamblat chiar și în condiții extreme și în medii dificile.
Filosofia noastră socială se bazează pe premisa că „este nevoie de un sat întreg pentru a crește un copil”.Astfel arhitectura negociază echilibrul delicat dintre individualitate și colectivitate. Etajele superioare sunt concepute ca „cuiburi” izolate, spații familiale protejate și sigure, care oferă retragerea necesară din fața asprimii mediului marin. În contrast, platformele de la „nivelul solului” și marile terase în trepte sculptate în corpul navei devin inima socială a complexului. Aici, comunitatea se reunește în bucătării comune și zone de relaxare, transformând actul supraviețuirii într-o experiență culturală împărtășită.
Conectivitatea este asigurată printr-o rețea de pasarele modulare care funcționează ca spații de lucru flexibile și zone de interacțiune. Un sistem de acces de tip „pod mobil” permite personalizarea dinamică a spațiului, oferind securitate fără a sacrifica libertatea de mișcare.
Prin această infrastructură flexibilă, spațiul devine un organism dinamic, capabil să susțină atât conexiunile sociale, cât și autonomia fiecărui locuitor.
Autosuficiența transformă acest „sat” într-un organism viu: motoare pe bază de biomasă, sisteme de desalinizare a apei și sere hidroponice integrate asigură resursele esențiale pentru viață. Rămășițele unui trecut industrial nu sunt doar reciclate, ci renasc sub forma unui viitor în care tehnologia maritimă servește în sfârșit nevoia umană de apartenență.
